meritarere
Latino[modifica]
Voce verbale
meritarere
- variante della seconda persona singolare del congiuntivo imperfetto passivo (meritareris) di meritō
Pronuncia[modifica]
- (pronuncia classica) IPA: /me.ri.taː.reː.re/
Etimologia / Derivazione[modifica]
vedi meritō