meritareris
Latino[modifica]
Voce verbale
meritareris
- seconda persona singolare del congiuntivo imperfetto passivo di meritō
Pronuncia[modifica]
- (pronuncia classica) IPA: /me.ri.taː.reː.ris/
Etimologia / Derivazione[modifica]
vedi meritō
meritareris
vedi meritō