inculcareris
Latino[modifica]
Voce verbale
inculcareris
- seconda persona singolare del congiuntivo imperfetto passivo di inculcō
Pronuncia[modifica]
- (pronuncia classica) IPA: /in.kul.kaː.reː.ris/
Etimologia / Derivazione[modifica]
vedi inculcō
inculcareris
vedi inculcō