aestimere
Latino[modifica]
Voce verbale
aestimere
- variante della seconda persona singolare del congiuntivo presente passivo (aestimeris) di aestimō
Pronuncia[modifica]
- (pronuncia classica) IPA: /ae̯s.ti.meː.re/
Etimologia / Derivazione[modifica]
vedi aestimō