abiudicarer
Latino[modifica]
Voce verbale
abiudicarer
- prima persona singolare del congiuntivo imperfetto passivo di abiudicō
Pronuncia[modifica]
- (pronuncia classica) IPA: /abˈjuː.di.kaː.rer/
Etimologia / Derivazione[modifica]
vedi abiudicō
abiudicarer
vedi abiudicō