surrogaverim
Latino[modifica]
Voce verbale
surrogaverim
- prima persona singolare del congiuntivo perfetto attivo di surrogō
Pronuncia[modifica]
- (pronuncia classica) IPA: /sur.ro.ɡaː.we.rint/
Etimologia / Derivazione[modifica]
vedi surrogō
surrogaverim
vedi surrogō