subornareris
Latino[modifica]
Voce verbale
subornareris
- seconda persona singolare del congiuntivo imperfetto passivo di subornō
Pronuncia[modifica]
- (pronuncia classica) IPA: /su.boːr.naː.reː.ris/
Etimologia / Derivazione[modifica]
vedi subornō
subornareris
vedi subornō