meritaretis
Latino[modifica]
Voce verbale
meritaretis
- seconda persona plurale del congiuntivo imperfetto attivo di meritō
Pronuncia[modifica]
- (pronuncia classica) IPA: /me.ri.taː.reː.tis/
Etimologia / Derivazione[modifica]
vedi meritō
meritaretis
vedi meritō