inlustreris
Latino[modifica]
Voce verbale
inlustreris
- seconda persona singolare del congiuntivo presente passivo di inlustrō
Pronuncia[modifica]
- (pronuncia classica) IPA: /in.luːs.treː.ris/
Etimologia / Derivazione[modifica]
vedi inlustrō
inlustreris
vedi inlustrō