hortareris
Latino[modifica]
Voce verbale
hortareris
- seconda persona singolare del congiuntivo imperfetto attivo di hortor
Pronuncia[modifica]
- (pronuncia classica) IPA: /ˈhor.taː.reː.ris/
Etimologia / Derivazione[modifica]
vedi hortor
hortareris
vedi hortor