depretiaverim
Latino[modifica]
Voce verbale
depretiaverim
- prima persona singolare del congiuntivo perfetto attivo di dēpretiō
Sillabazione[modifica]
- dē | prĕ | tĭ | ā | vĕ | rĭm
Pronuncia[modifica]
- (pronuncia classica) IPA: /deː.pre.tiˈaː.we.rim/
- (pronuncia ecclesiastica) IPA: /de.pre.t͡siˈa.ve.rim/
Etimologia / Derivazione[modifica]
vedi dēpretiō