crucifigitur
Latino[modifica]
Voce verbale
crucifigitur
- terza persona singolare dell'indicativo presente passivo di crucifigō
Pronuncia[modifica]
- (pronuncia classica) IPA: /kru.ki.fiː.ɡi.tur/
Etimologia / Derivazione[modifica]
vedi crucifigō
crucifigitur
vedi crucifigō