abiurareris
Latino[modifica]
Voce verbale
abiurareris
- seconda persona singolare del congiuntivo imperfetto passivo di abiurō
Pronuncia[modifica]
- (pronuncia classica) IPA: /ab.juː.raː.reː.ris/
Etimologia / Derivazione[modifica]
vedi abiurō
abiurareris
vedi abiurō