eiaculeris
Latino[modifica]
Voce verbale
eiaculeris
- seconda persona singolare del congiuntivo presente passivo di eiaculō
Pronuncia[modifica]
- (pronuncia classica) IPA: /eː.ja.ku.leː.ris/
Etimologia / Derivazione[modifica]
vedi eiaculō
eiaculeris
vedi eiaculō