coruscareris
Latino[modifica]
Voce verbale
coruscareris
- seconda persona singolare del congiuntivo imperfetto passivo di coruscō
Pronuncia[modifica]
- (pronuncia classica) IPA: /ko.rus.kaː.reː.ris/
Etimologia / Derivazione[modifica]
vedi coruscō
coruscareris
vedi coruscō