abiudicaris
Latino[modifica]
Voce verbale
abiudicaris
- seconda persona singolare dell'indicativo presente passivo di abiudicō
Pronuncia[modifica]
- (pronuncia classica) IPA: /abˈjuː.di.kaː.ris/
Etimologia / Derivazione[modifica]
vedi abiudicō
abiudicaris
vedi abiudicō