abaculus
Latino[modifica]
Sostantivo
ăbăcŭlus m (genitivo abaculī); seconda declinazione
sing | pl | |
---|---|---|
nominativo | ăbăcŭlus | abaculī |
genitivo | abaculī | abaculōrum |
dativo | abaculō | abaculīs |
accusativo | abaculum | abaculōs |
vocativo | abacule | abaculī |
ablativo | abaculō | abaculīs |
Pronuncia[modifica]
IPA: /aˈba.ku.lus/
Etimologia / Derivazione[modifica]
da ăbăcŭs
- wmf, [abaculus en]