apendice
română
Etimologie
Din franceză appendice < latină appendix, appendicis.
Pronunție
- AFI: /aˈpen.di.ʧe/
Substantiv
| Declinarea substantivului apendice | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | apendice | apendice |
| Articulat | apendicele | apendicele |
| Genitiv-Dativ | apendicelui | apendicelor |
| Vocativ | apendice | apendicelor |
- mică prelungire a tubului intestinal, în partea de jos a cecului.
- parte secundară a unui obiect, care se prezintă ca o prelungire sau ca o completare a acestuia.
- adaos, anexă, supliment la o publicație.
- (fon.) element fonic suplimentar care însoțește articulația unui sunet.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online