flux
română
Etimologie
Din franceză flux.
Pronunție
- AFI: /fluks/
Substantiv
| Declinarea substantivului flux | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | flux | fluxuri |
| Articulat | fluxul | fluxurile |
| Genitiv-Dativ | fluxului | fluxurilor |
| Vocativ | fluxule | fluxurilor |
- fază de ridicare periodică a nivelului apei oceanelor sau a mărilor deschise, în cadrul fenomenului de maree, sub influența mișcării de rotație a Pământului și a atracției Lunii și a Soarelui.
- (fig.) revărsare puternică, șuvoi; val, năvală.
- (fiz.) curent de particule.
Cuvinte compuse
- flux verbal
- flux de căldură
- flux luminos
- flux electric
- flux magnetic
- densitate de flux
- flux tehnologic
- producție în flux
- flux de informație
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online