Vai al contenuto

ἑορακέναι

Da Wikizionario, il dizionario a contenuto aperto.

ἑορακέναι

  1. Infinitivo perfetto attivo del verbo ὁϱᾰ́ω.
ἑ | ο | ϱᾱ | ϰέ | ναι

vedi ὁράω

AFI: /he.o.raː.ké.nai̯/, /he.o.ra.ˈke.nɛ/, /e.o.ra.ˈke.nɛ/, /e.o.ra.ˈce.nɛ/, /e.o.ra.ˈce.ne/